Insolvență

CE ESTE INSOLVENȚA ȘI CE IMPLICĂ ACEASTA

Insolvența este acea stare a patrimoniului unei societăți care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor scadente. Astfel spus, atunci când debitorul nu mai are sume “cash” cu care să poată plăti datoria ajunsă la scadență, el se află în stare de insolvență. Această stare nu înseamnă că în patrimoniul societății nu se află active sau bunuri ce pot fi valorificate pentru stingerea datoriei.

De multe ori, starea de insolvență este confundată cu starea de faliment. Pentru a se înțelege mai bine diferența dintre cele două noțiuni faliment – insolvență care pentru cei mai mulți dintre neprofesioniștii dreptului par a fi sinonime trebuie reținute următoarele:

1. Un debitor ajuns în stare de insolvență are posibilitatea, dacă întrunește anumite condiții expres prevăzute de lege, să intre într-o fază de reorganizare a activității, pe baza unui plan aprobat de creditori și confirmat de judecătorul sindic. Dacă activitatea astfel reorganizată este profitabilă și permite plata tuturor creanțelor, conform termenelor și condițiilor stabilite în plan, atunci debitoarea iese din starea de insolvență, își menține personalitatea juridică, urmând să își desfășoare activitatea în continuare fără intervenția administratorului judiciar sau a judecătorului sindic.
2. Dacă activitatea reorganizată nu respectă planul atunci debitoarea iese din faza de reorganizare și intră în faliment. În acest moment activitatea debitoarei trece sub comanda lichidatorului judiciar, care va proceda la evaluarea bunurilor și valorificarea lor urmând a plăti creanțele din sumele astfel încasate.
3. După finalizarea procedurii de valorificare a bunurilor, debitoarea va fi radiată din registrul în care este înmatriculată, deci își va înceta existența.